CALENDAR | VOX POPULI | STIATI CÃ. | REŢETE | METEO | DIVERTISMENT | SÃNÃTATE |
PAGINA SPIRITUALA | UTIL | PENTRU DUMNEAVOASTRÃ, DOAMNÃ! |
PAGINA SPIRITUALÃ
COLINDE
Citiţi OMAGIU pentru pãrinţii Arsenie Boca şi Savian Bunescu. Click aici! |
Anul | Data Paştelui | Anul | Data Paştelui |
2012 | 15 aprilie | 2021 | 2 mai |
2013 | 5 mai | 2022 | 24 aprilie |
2014 | 20 aprilie | 2023 | 16 aprilie |
2015 | 12 aprilie | 2024 | 5 mai |
2016 | 1 mai | 2025 | 20 aprilie |
2017 | 16 aprilie | 2026 | 12 aprilie |
2018 | 8 aprilie | 2027 | 2 mai |
2019 | 28 aprilie | 2028 | 16 aprilie |
2020 | 19 aprilie | 2029 | 8 aprilie |
Cele 10 porunci date lumii de bunul Dumnezeu: |
![]() Marcu, în evanghelia sa a scris cã la o adunare a Fariseilor cu Domnul Isus Hristos, acestia l-au întrebat care este cea mai mare poruncã din legile lui Dumnezeu iar Domnul le-a rãspuns ceeace este scris si în Vechiul Testament: "Sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu si sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti". (rãspuns scris în Noul Testament, Evanghelia lui Marcu, capitolul 22, versetul 37). JURNALUL NOSTRU: Vechiul si Noul Testament se pot citi în Biblie, care se gãseste la Patriarhie sau la biserici. Nu cititi sau cumpãrati Biblie de ocazie, deoarece poate fi tipãritã cu modificari în interesul doctrinar al unor secte rãuvoitoare. |
![]() |
![]() Rugãciunea înaintea micului dejun: Bine voi cuvânta pe Domnul în toatã vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Ochii tuturor, Doamne, spre Tine nãdãjduiesc şi tu le dai lor hranã la bunã vreme. Deschizi Tu mâna Ta şi saturi pe tot cel viu de bunã voinţã. Drept este Domnul în toate cãile Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. Aproape este Domnul de toţi ce-L chiamã pe El întru adevãr. Aliluia. Aliluia. Aliluia. Mulţumirea dupã micul dejun: Cuvine-se cu adevãrat sã Te fericim pe Tine Nãscãtoare de Dumnezeu cea pururea fericitã şi prea nevinovatã şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstititã decât Heruvimii şi mai mãritã fãrã de asemãnare decât Serafimii, care fărã stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai nãscut, pre Tine cea cu adevãrat nãscãtoare de Dumnezeu, Te slãvim. |
Se începe cu rugãciunea TATAL NOSTRU: TATAL NOSTRU Tatãl nostru Care esti în ceruri Sfinteascã-se Numele Tãu Vie impãrãtia Ta Facã-se voia Ta Precum în cer, asa Ş pe pãmânt. Pâinea noastrã, Cea de toate zilele Dã-ne-o nouã astãzi Şi ne iartã nouã Greselile noastre Precum iertãm si noi Gresitilor nostrii. Şi nu ne duce pe noi în ispitã Ci ne izbãveste de cel rãu Cã a Ta este Impãrãtia, Slava si Puterea In numele Tãtãlui, al Fiului Şi al sfântului duh, Amin Mulţumirea dupã masa de prânz: Mulţumim Ţie Hristoase Dumnezeul nostru, cã ne-ai sãturat pe noi de bunãtãtile Tale cele pãmântesti, nu ne lipsi pe noi nici de Cereasca Ta Impãrãtie; ci precum în mijlocul ucenicilor Tãi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, asa vin-o şi la noi şi ne mântuieste. |
![]() Rugãciunea înainte de masa de searã: Mânca-vor sãracii şi se vor sãtura, şi vor lãuda pe Domnul. Cel ce-L cautã pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfãntului Duh, Amin. Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştrii, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi. Amin. Mulţumirea dupã masa de searã Fãcutu-sa pântecele Tãu masã sfãntã având Cereasca Pâine, pe Hristos Dumnezeul nostru, dintru Care tot cel ce mãnâncã nu vor muri, precum a zis Hrãnitorul tuturor. Dat-ai veselie în inima mea din rodul grâului, al vinului, al untdelemnului, al lor s-au înmulţit. Cu pacea împreunã mã voi culca şi voi adormi cã Tu, Doamne, într-u nãdejde m-ai aşezat. Pentru rugãciunile Sfinţilor Pãrinţilor noştrii, Doamne Isuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi. Amin. |
Pãrinţi, învãţaţi copiii sã se închine bunului Dumnezeu şi sã-i adreseze rugãciuni! | |||||||||||
Doamne Sfinte, Împãrate al cerului şi al pãmãntului, cautã din înãlţimea Sfântului Tãu Locas cu milã şi cu îndurãri asupra casei noastre. Dã sãnãtate şi toate cele bune tatãlui şi mamei mele, ca sã poatã îngriji de noi ţi de toti ai casei noastre, ţi ne ajutã ţi nouţ tuturor ca sã facem cele bune sţi plãcute Ţie. Cã a Ta este Împãrãţia şi Puterea şi Slava. În numele Tatãlui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. |
![]() |
| |||||||||
"Lãsati copilaşii sã vinã la Mine, şi nu-i opriţi, cãci Impãrãtia cerurilor este a celor ca ei". | ||
![]() |
"Copii sunt niste flori; nu este de ajuns doar sã ne desfãtãm cu mireasma lor, ci este bine sã ne umplem sufletele de aceastã mireasmã. Copii sunt raze de soare care rãsar peste vieţile uneori foarte frãmântate ale pãrintţilor." Danion Vasile - "Cum sã ne creştem copii" - |
![]() |
![]() de Denis de Rougemont colectia Eseu Fundatia Anastasia Ordinea socialã (fragment)
Nu există
ordine adevărata decât în libertate. Nu exista libertate decât la oamenii care-si
realizează vocatia si o slujesc. Si omul liber este singurul care respectă libertatea
semenilor săi. Toate se leagă. Simtul aproapelui,
responsabilitatea si libertatea sunt lucruri
intim legate: ele se creează reciproc şi nu pot subzista multã vreme unul fără altul.
Si ordinea se naşte din alianţa lor.
Cei care n-au înţeles pânã acum cã libertatea este baza vie
a ordinii, cã ea nu poate fi datã nimãnui, ci doar asumatã de fiecare ca un risc
fără precedent, că ea este “incompatibilă cu slăbiciunea”cum zicea Vauvenargues,
adică incompatibilă cu egoismul, cu insignifianta si cu spiritul de combinatii, cu
arivismul, cu oportunismul si cu fuga din fata răspunderilor, cu prostia vanitoasa si cu
lenea gândirii, cu respectul de bani, cu tonul palavragiu, cu buff-ul si cu
sentimentalismul care fac cuprinsul oricărei demagogii, cultul succesului facil si intâmplator,
frica de lovituri, frica de cuvinte limpezi- pe scurt, cu tot ceea ce caracterizează
moravurile politice ale pseudodemocratiile noastre si gusturile lor de “mare public”,
asa cum le intretin si le exploatează cinematograful, cărtile proaste de mare tiraj si
publicitatea. Cei care n-au inteles încă nici acum că libertatea este funciarmente
incompatibilă cu toate acestea; cei care nu stiu să dovedească faptul ca au înteles
asta- acestia nu au dreptul sa-si spuna democraţi, ei nu meritã nimic mai bun decât un
dictator.
Cei care nu au
înteles că libertatea înseamnă răspundere, acestia nu au nici un drept să-si
revendice o libertate din care ei nu ar sti să scoată nimic, daca ar primi-o prin absurd
si care le-ar face mai mult frică decât poftă, dacă i-ar cunoaste conditiile.
Dacă ar fi
insuficient să demascăm ipocrizia, si Dumnezeu stie dacă cuvintele ca democratie si
libertate nu sunt niste ipocrizii, jalnice sau scandaloase, in gura miilor de prosti sau
de cinici care se prevalează de ele. Ar fi insuficient si chiar primejdios. Căci
această ipocrizie este si ea un omagiu pe care slabiciunea multimilor îl aduce oricărui
ideal nelămurit presimtit. Gigantismul modern îi lipseste pe oameni de posibilitatea de a fi si de a se simti răspunzători în societate si în politică, deci de a fi liberi; această responsabilitate anxioasă cheamă pe dinauntru dictatura si ne fac nepunticiosi impotriva dictaturilor din exterior; dezordinea noastră intimă ne lasă deci in chip necesar si fără gres pradă “noii ordini” a totalitarilor; dacă nu ne place asta, trebuie sa ne schimbam metodele si atitudinile.
Dar care sunt metodele si atitudinile contrare
gigantismului …?
Răspund că nu
exista ordine socială decât în micile comunităti,
în orasele care păstreaza măsura omenească. Acolo vecinul poate sta de vorba cu
vecinul si individual se poate face auzit. Consecintele actiunilor sunt vizibile,
dragostea si ura sunt concrete si puterile pot fi controlate si sustinute de către
cetateni, în cunostinta de cauza si de cetatean. Răspund că aceste mici comunităti nu
vor putea subzista decât grupându-se, …pentru a-si dezvolta autonomia lor spirituală….
Un minister al sensului cuvintelor, înzestrat cu puteri
discretionare, aceasta ii trebuie Democratiei, pentru că, la urma urmei este un regim
întemeiat pe cuvinte(regimul parlamentar,
contractele sociale, legile, opinia publică, presa liberă, mitingurile, conferintele.
Ministerul acesta era odinioara Biserica)…
Un tiran sau un
stat vor putea foarte bine sa interzica discursurile noastre si discutiile noastre, “sa
înăbuse libertatea cuvântului”, la punctual la care am ajuns nu va fi un prea mare rău.
Dar nu vor putea face nimic in ceea ce priveste ministerul care face ca in anumite
momente, unele cuvinte să ne vorbească si nu altele, fie si cu voce scăzută. In taina
unei temnite , stăpânii îii vor putea reduce la tăcere pe vorbăreti si pe marii
oratori, vor putea să-i inlocuiască prin discursurile oficiale; vor putea arde toate
cărtile; vor putea să-i impuste pe profeti- ei au putut răstigni si Cuvântul! Dar nu
vor putea merge niciodată mai departe.
Căci iată
Pastile, unde Cuvântul a înviat; si in confuzia limbilor si a minciunilor, când frica,
suferinta si rusinea nu ne mai îngăduie să mai articulăm nici chiar o plângere care să se facă înteleasă- Cuvântul e Cel care in clipa de faţă
ne vorbeşte! _ |
Cuvinte ale parintelui Arsenie Boca Extrase din cartea”Parintele Arsenie Boca-Mare indrumator de suflete
din secolul xx”. SPIRITISMUL Faradelegea vorbirii cu mortii, sau spiritismul, are vechime mare. In zilele noastre, a ajuns o adevarata moda de lume mare si, fiind cea mai subtire dintre amagiri , e si cea mai primejdioasa ratacire(...) Biserica nu tagaduieste spiritismul, ci il opreste. Iata de ce: Spiritul care vine nu poate aduce nici o proba indeajuns de convingatoare despre fiinta sau identitatea sa. Poate insira dovezi dupa dovezi, aratand ca stie lucruri, pe care, ni se pare noua, numai raposatul putea sa le stie. Dar si ingerii rai sau spiritele pot sa le stie tot atat de bine.In nici un chip nu putem fi siguri de identitatea celui care vorbeste sau scrie intocmai ca raposatul. Se intampla, adica, cea mai mestesugita substituire a persoanei, care e inlocuita si copiata intocmai intru toate, cum o stiam si noi ca amagirea noastra cea din buna credinta sa fie desavarsita; iar noi sa credem o lucrare de amagire, ca pe cea mai adevarata descoperire de dincolo. Si vazand ca cele mai multe descoperiri se implinesc mai pe urma, primesti fara de control cea mai de pe urma inselare. Iar aceasta o patesc mai ales cei ce ocolesc sfintele Predanii ale Bisericii si umbla dupa maiastra inselare ca sa-i povatuiasca aceia catre lumea de dincolo. E si mai usor: spiritismul nu cere lupta cu sine insusi, nu cere sfintirea vietii, nu cere recunoasterea dumnezeirii Mantuitorului, nu opreste ispitirea de Dumnezeu-caci tocmai aceasta e spiritismul. Ba, daca tii neaparat la acestea, pe langa toate acestea, sa mai crezi in spiritism, adica si in altceva pe langa Biserica intemeiata de Dumnezeu. Iar cu vremea, castigandu-ti increderea, te poti pomeni cu sfaturi impotriva mantuirii, sau prada nalucirilor care clintesc mintea din dreapta socoteala. Am putea fi intampinati de adeptii spiritismului cu cuvantul ca dintre sfinti multi au grait cu ingerii, iar unii cu adevarat au grait si cu ingerii, iar unii cu adevarat au grait si cu cei mutati de aici, ba si la viata i-au intors; dar asta a fost din ingaduinta lui Dumnezeu, ca o martirie a nemurire a sufletului si a invierii celei de obste, si ca o slava cu care i-a cinstit pe sfinti. Din cand in cand se arata intre oameni cat asculta Dumnezeu de sfinti cand arde intr-insii iubirea de oameni si voiesc sa-i scape de vreo mare nedreptate napastuita peste dansii: ei cer de la Dumnezeu marturia celui de dincolo de mormant. Dar de la minunile lui Dumnezeu prin sfinti si pana la descoperirile spiritiste e tot atata departare, cat de la sfinti la ispititoriide Dumnezeu. Viata Sfantului Ciprian, care inainte de a fi crestin era mare vrajitor si inselator de oameni, ne poate sta marturie si in privinta spiritismului. Alta pricina, pentru care Biserica isi opreste fii de la calea laturalnica a spiritismului si a vrajitoriei de toate treptele, e aceasta: s-a bagat de seama ca practica spiritismului duce la nebunie. Facandu-se cercetare undeva, intr-o casa de nebuni, s-a gasit ca 70 de insi la suta facusera spiritism. Cum se ajunge la nebunie e usor de priceput: fiecare sedinta se poate face numai daca toti cei din adunare se invoiesc sa imprumute din ei o anumita putere nervoasa, trebuitoare spiritului de dincolo, care scrie sau vorbeste printr-unul din cei adunati. Acela isi pierde constiinta de sine in vremea sedintei, cade in transa. Imprumutarea puterii nervoase pe care o solicita spiritele spre a putea comunica dincoace e mai mult o invoire la jaf pe socoteala sanatatii nervilor, jaf care duce, incetul cu incetul, pe unii mai repede, pe altii mai tarziu la a nu se mai putea sluji de minte si de nervi, Caci talharite de spirite slabesc si, oarecum zicand, isi schimba firea, incat toate le vad printr-un duh strain, altfel decat cealalta lume normala. Asa incepe sa se arate nebunia, de cele mai multe ori fara intoarcere. |
"Cea mai stralucitã cununã purtatã vreodatã de o frunte, rãmâne tot cununa de spini." V. Voiculescu
Mini-editorial JURNALUL NOSTRU "Sã fii trup si suflet" - adesea folosim aceastã expresie pentru o dedicare totalã. Recunoastem deci, cã avem un trup si un suflet. Ne uitãm zilnic în oglindã sã vedem cum arãtãm, cu ce îmbrãcãminte ne stã mai bine, cum sã fim mai plãcuti. Dar la suflet, de câte ori ne uitãm? De câte ori ne întrebãm dacã avem un suflet plãcut? Din nefericire, tocmai ceea ce este | ![]() | mai plãcut oamenilor si ocrotitorului nostru, bunul Dumnezeu, neglijãm. Iatã de ce, JURNALUL NOSTRU, îsi propune prin aceastã paginã sã vã aprindã o micã luminã în calea dvs. spre un suflet curat si plãcut, un suflet care vã asigurã linistea în tumultul vietii cotidiene, în care, parcã avem parte de prea multe ori de necazuri. Dumnezeu sã vã ajute în calea spre marea luminã a iubirii Domnului Isus Hristos, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... |
Dacã... Mâine este o altã zi şi...alt gând! |