DIN ISTORIA ADEVÃRATÃ A ROMÂNIEI(I)

Anul 1812, când s-au pus gratii la Cer. Toate relele care au tot dat peste noi de 200 de ani încoace de acolo ni se trag. De la Tratatul semnat la 16 mai 1812 de turci şi ruಳi, ca şi cum n-am fi existat, ca şi cum în el n-ar fi vorba de noi. Doua hiene decid cum sã împartã mielul... Ocuparea Basarabiei de la 1812 aminteşte de vaietul boierului Stroe Leurdeanu, cãlugãrit cu forţa de cãtre Antonie-Voda din Popeşti: “Doamne. Doamne, fãrã voie îmi iaste!” Fara voie ne-au fost şi nouã, celora dintre Pruturi, despãrţirea de fraţi, de surori şi de parinţi, când s-au tras prin mijlocul limbii române, prin sufletul nostru, prin dorul nostru, prin sângele nostru un gard de sârmã ghimpatã, care ne mai pecetluieste destinele. În manualele de istorie a Moldovei, scrise dupa 1940 de ruşi sau de mercenari plãtiţi, se menţioneazã cã ruperea Moldovei în douã (când s-a dezlipit Bucovina), şi apoi în trei (dupã ce a fost furat spaţiul din stânga Prutului), apoi în patru (înstrãinarea sudului şi nordului Basarabiei), apoi în cinci (crearea republicii moldoveneşti transnistrene) a însemnat (citez) “un act progresist”, iar moldovenii s-au bucurat nespus ca au fost eliberaţi de sub jugul moldovenilor de cãtre armatã. Dupa 1812, în urma jefuitoarelor rechiziţii ruseşti, românul basarabean, cum încã nu ştia ruseşte, atunci când se întâlnea cu vreun militar rus, care încerca sã lege capãt de vorbã cu el, timp de mai multe decenii avea un rãspuns de serviciu pentru toate situaţiile. Indiferent ce i se spunea, el raspundea: “Ruseste nu ştiu, dar iapa nu ţi-o dau”. Acesta o paţise în toate rãzboaiele dintre ruşi şi turci, pricepea şi fãrã traducãtor ce vor muscalii de la el. Când jafurile noilor stãpâni ai Basarabiei deveniserã o obişnuinţã, mulţi basarabeni luaserã drumul codrilor. Atunci în satele noastre a apãrut şi o fabulã cu urmatorul conţinut: - Mergi prin pãdure şi te întâlneşti cu un lup şi cu un muscal, iar în flintã ta ai un singur glonţ. În cine tragi? - ?... - În muscal. Cu lupul dupã aceea te înţelegi cumva. Pentru ţatilde;ranul basarabean aşa-zi#ii “eliberatori” deveniserã mai rãi ca fiarele. Atunci s-a nãscut şi acest proverb: “La vorbã creştin, dar la faptã – pãgân; cu crucea la gât şi cu cuţitu-n sân!” Istoria noastrã de atunci a rãmas în diverse zicãtori: “Îl inviţi la masã Şi el te scoate din casã” Sau: “Îl laşi în casã pe Ivan Şi el se suie pe divan” În 1812, când ne-a “eliberat”, Mihail Kutuzov, marele conducator de oşti ruseşti, s-a adresat strãbunicilor noştri cu urmatoarea frazã: “Nu vã voi lãsa decât ochii, ca sã plângeti”. Iar contesa Feodosia Petrovna avea sã-i spunã cãrturarului Ion Ghica: “Aici (în Basarabia – n.n.), oamenii voştri o sã se simta bine, le dãm libertatea de a trece cu mic, cu mare la cultura rusã. - Dar de ce Feodosia Petrovna, a ripostat Ghica, [...] de ce sã treacã la cultura dumitale, când ei au cultura lor?” (Paul Anghel. Iesirea la mare. Bucureşti: Cartea Româneascã, 1988). Jugul rusesc a fost de zeci de ori mai greu decât cel turcesc. Ruşii creştini au pus în Basarabia biruri mai mari decât turcii pagˆni. Cu deosebirea cã pe acestea nu le aduna domnitorul moldovean, ci funcţionarii ţarişti. Se mai ştie cã turcii nu se puteau stabili în principate, pe când ruşii au dat nãvala. Şi au mai adus cu ei şi alte naţiuni, ca sã schimbe componenta etnica a Basarabiei. Turcii nu-şi permiteau a construi moschei, pe când ruşii au umplut Basarabia cu preoti militari, care i-au înlocuit pe preoţii moldoveni în bisericile ridicate de moldoveni, au interzis limba româna în oficierea serviciului divin, au ars cãrţile noastre, au interzis numele noastre (cine era Moraru devenea Melnic, cine era Ion devenea Ivan şi tot aşa). Turcii nu puteau menţine garnizoane militare, pe când ruşii au strãmutat trupe numeroase de muscali şi au împânzit Basarabia de la un capãt la altul de garnizoane ruseşti, care se pregãteau sa ia cu asalt Constantinopolul. Turcii nu aveau dreptul sã cumpere proprietãţi în Moldova. Ruşii au cumparat la pret de nimic sau li s-au dãruit de cãtre ţar sate, moşii, pamânturi, imobile, conace, mori, fabrici ş.a. Ţarul, generos, le repartiza pamânturi şi moldovenilor, numai ca nu în Basarabia, ci ... în Siberia. Ca nici Dumnezeu n-a dorit ruperea ţrii în douã vorbesc urmãtoarele semne trecute pe câmp de manuscrise şi carţi vechi: în primavara acelui an blestemat, 1812, Moldova de pe cele doua maluri de Prut a fost bântuita de holerã, adusã de armatele ruseşti, apoi ţara s-a pomenit acoperitã de ape, a fost încercatã de numeroase lunecãri de pamãnt, ca la 5 mai sã fie zguduitã şi de un cutremur puternic. “În anul 1812 au ieşit o stea mare, cu multe raze, de cãtre amiezi de noapte. Rãsãrea şi mergea la rãsãrit, cãtre muscali, apoi s-au întors şi au mers la apus şi i s-au stricat razele. Steaua patru luni au umblat în bãtaia franţuzului cu muscalul.”(Stan Irimie, Însemnare pe un Miscelaneu din 1788, p. 294). “În acest an (1812 – n.n.) au fost (râul – n.n.) Suceava aşa de mare cât s-au vãrsat peste toate luncile” (pe un Apostol din 1704, tipãrit la Buzãu). “În anul 1812 iulie 3, calendarul vechi, s-au întâmplat de au fost puhoi aşa de mare, cât n-au rãmas iazuri nerupte şi mori nestricate de obşte, cum şi pe apele curgãtoare iarãşi asamine” (pe o Biblie din 1705). “Sã sã ştie cã am însamnat aicea de când s–au cutremurat pamântul, înainte pînã a nu pune moscalul hotar Moldovii Prutul. Am pus veleat 1812 mai 5, mai înainte de ameazi, într–o duminicã. Gheorghe dascãlu.” (Însemnare pe un Penticostar, editat la Bucuresti, 1785, care se afla la Biblioteca Naţionala din Chişinãu, inv.55990). “Sã sã ştie de când s-au cutremurat (pamântul) la leat 1812 mai 5, în Duminica Mironosiţelor, când era aproape de a (amiazã). Domenţian Ieromonah ot schitul Hâncu.” (Însemnarea lui Domenţian, ieromonah la Mânãstirea Hâncu, a fost fãcutã pe un miscelaneu, numãrul 3031, BAR, Bucuresti.) “Sã sã ştie de când s-au cutremurat în zâlele moscalelor, în luna lui mai 5, la 2 ceasuri din zî, la let 1812. Iordache Cimbala am scris” (pe un minei editat la Râmnic, 1780). Sunt consemnate şi în anul urmãtor tunete în plinã iarnã (la 23 februarie 1813), cutremure (la 10 martie 1813, 28 octombrie 1813), inundaţii, incendii, prãbusiri de biserici etc. Despre faptul cã poporul n–a fost atât de vesel, cum afirmã pseudoistoricii plãtiţi, vorbesc urmãtoarele consemnãri: “La anul 1813 octombrie s-au fãcut gubernia Basarabia, puindu-se hotar Prutul. Am însemnat ca sã sã ştie cã, din pricina omeneştilor rali fapţi, anul a fost cu scãderi, şi nemulţãmit a fost norodul, însã nu s-au dumerit necontenind urmare lor.” “Nevoie, scârbã la toate” (7 mai 1814). (Din volumul: “Însemnãri de pe manuscrise şi cãrţi vechi din Ţara Moldovei” de I. Caprosu şi E, Chiaburu, v. 3, Casa Editurii Demiurg, Iaşi, 2009, p.322, 337) Ş. a. m. d. Aceste însemnãri de pe manuscrise şi cãrţi vechi sunt un fel de presã a vremii. Natura protesteazã contra oamenilor, Cel de Sus oferã, cum ziceam, mai multe semne, dar muscalii nu ţin seama, ei nu se opresc, ci trag graniţa pe la mijlocul unei şãri creştine, afirmând pervers cã fac un “lucru crestinesc”. Iar ţaranii şi boierii moldoveni... ei credeau cã graniţa de pe Prut e temporarã şi peste o zi-douã se va reveni la ce a fost. Dar… rusul pe ce pune mâna – nu mai întoarce el cu una–cu douã. Boierii moldoveni nici ei nu prea pricep ce s–a întâmplat: când doreau sã treacã la moşiile lor din stânga Prutului, erau opriţi de cazaci, care le puneau arma în piept cu fraza “Nelzea!” (“Nu se poate!” ) Atunci acestia i–au scris cu lacrimi în ochi într–o anaforã domnitorului Scarlat Calimah, rãmas şi el cu jumãtate de ţarã, ca “s–au deosebit din trupul Moldovei partea cea mai bunã şi însufleţirea hranei... poate mai mult decât jumãtate de ţarã, într–un cuvânt, tot trupul şi inima ţãrii.” Basarabia era numitã “inima ţãrii”: ţara rãmânea fãrã inimã. Ţãranii care doreau sã se ducã sã–şi vadã pãrinţii sau fraţii, de la Ungheni – la Ungheni, de la Medeleni – la Medeleni, de la Rãducani – la Rãducani, de la Grozeşti – la Grozeşti, de la Zberoaia – la Zberoaia, de la Sculeni – la Sculeni, de la Coştuleni – la Coştuleni, de la Drânceni – la Drânceni, de la Pogãneşti – la Pogãneşti, sate aşezate pe cele douã maluri de Prut, erau opriţi de cãtre grãnicerii ruşi cu aceeaşi fraza: “Nelzea!” (“E interzis!”). Aceasta frazã “Nelzea!” (“E interzis!”) a caracterizat relaţiile dintre cele douã maluri de Prut 106 ani. M. Eminescu a scris despre calvarul acestei moşii voievodale: “Auzi?! Departe striga slabii şi necãjiţii cãtre noi E graiul blândei Basarabii Ajunsã-n ziua de apoi.” Iatã însã cã relativ nu demult Valeri Kuzmin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinãu, felicita cu cinism, “poporul moldovenesc” cu prilejul împlinirii “a 200 de ani de prietenie dintre Moldova şi Rusia”. Este ca şi cum l-am fi felicitat şi noi cu ocazia avariei de la Celeabinsk, în care au pierit mai multe sute de persoane… Pentru cã cei “200 de ani de prietenie” au însemnat, de fapt, 200 de ani de genocid, de jaf, de suferinta, de deportari, de batjocurã, de masacre. Sau crimei i se poate spune, în înţelegere ruseascã, şi “prietenie”?! Halal “drujba”! 16 mai 1812 e ziua cea mai tristã a istoriei noastre. De-a lungul celor 200 de ani de tristete Basarabia a reuşit sã se salveze de doua ori: în 1918 (când s-a unit cu Ţara) şi în 1991 (cînd s-a rupt de imperiu), în diferentã de alte 120 de popoare (din totalul de 200 atestate în 1922 în URSS) care au dispãrut din istorie, fiind strivite, asimilate, nivelate de colosul de la Rãsãrit, care se lãţise peste ele. Spre deosebire de anul 1918, începând cu 1991 mândra Basarabie mai stã cu un picior prins în capcana imperialã. Reuşi-va ea sã se smulgã de tot sau va reveni la condiţia de sclavã, momitã de moartea care poartã aici în Est mai multe nume: Uniunea Euroasiatica, Partidul Comuniştilor, Putin… E tot mai evident faptul cã nu vom putea sã ieşim din aceastã capcanã farã ajutorul României (Moldo-Valahiei). Sã nu uitãm cã Alexandru I, apoi şi Ecaterina a II-a, doriserã sã ocupe atât Moldova toatã, cât şi Valahia, iar anexarea Basarabiei a însemnat plata de sânge a libertãţii celor douã ţãri, rãmase în afara Imperiului Rus. Noi vorbim mai prost Limba Româna, fraţilor, ca s-o vorbiţi voi mai bine! Daca nu era jertfa Basarabiei, care sã-i opreascã pe ruşi la Prut, astãzi aţi fi vorbit la fel de stâlcit Limba Româna ca şi noi şi v-aţi fi bocit şi domniile voastre rudele rãmase în Siberia, cea care ne mai ameninţã, cu la fel de multe lacrimi! Salvaţi-vã salvându-ne! E mesajul Basarabiei înstrãinate, care orbecãieste de 200 de ani în drumul ei, cu speranţa cã va ajunge în sfârşit Acasã. Nicolae DABIJA

Civilizaţia şi cultura dacicã Coif dacic de la Coţofeneşti Dacii erau organizaţi în state şi aveau cetaşi numite dava. Din agriculturã obţineau: grâu, vin, miere, creşteau vite şi cai, dar şi pescuiau. Îmbrãcãmintea era fãcutã din lânã de oaie şi din cânepã. Dacã la şes locuinţele erau fãcute din nuiele împletite pe pari #i zidite cu pamânt, la deal şi la munte ele erau fãcute din lemn, folosindu-se bârnele încheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat de nobili, şi consiliat de un preot. Dacii se ocupau cu extracţia şi prelucrarea metalelor din care confecţionau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier, podoabe, vase şi monede. Ceramica era prelucratã atât cu mâna cât #i cu roata olarului şi devenise o artã. Slujbele religioase se ţineau în sanctuare ce aveau formã patrulaterã sau circularã. Ritualul funerar consta în arderea morţilor, iar cenuşa era pusã în urne şi îngropatã în pamânt. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun cã ei cântau din gurã, dar şi din chitare. Dion Chrysostomos îi socotea pe geşi la fel de înţelepţi ca şi grecii. Dacia înainte de cucerirea romanã. Cucerirea romanã: Imperiul Roman în jurul anului 120 d.Hr., aflat la întinderea sa maximã, şi provincia Dacia, inclusiv teritoriile deţinute temporar. Din 85 pânã în 89, dacii au dus douã rãzboaie împotriva romanilor sub conducerea lui Diurpaneus / Duras şi apoi Decebal. Dupã douã rãsturnãri de situaţii, romanii, sub conducerea lui Tettius Iullianus aveau un mic avantaj, dar vor fi nevoiţi sã facã pace din cauza înfrîngerii lui Domiţian de cãtre Marcomani (trib germanic). Între timp, Decebal şi-a refãcut armata, iar Domiţian este forţat sã accepte plata unui tribut anual dacilor. Astfel Roma a plãtit timp de peste un deceniu tribut Daciei. Traian iniţiaza o amplã campanie împotriva dacilor dupa ce devine imperator, o campanie cunoscutã ca Rãzboaiele Dacice, rãzboaie ce vor necesita utilizarea unei treimi din efectivul întregii armate a Imperiului Roman. Rezultatul primei campanii (101-102) a fost atacul capitalei dace, Sarmizegetusa şi ocuparea unei parţi din ţarã. Cel de-al doilea rãzboi dacic (105-106) s-a terminat cu înfrãngerea lui Decebal şi sinuciderea acestuia, regatul sãu fiind cucerit şi transformat în provincia romanã Dacia. Dupã înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma cea mai mare şi mai costisitoare festivitate, care a durat aproximativ 123 de zile, cantitatea de aur şi argint prãdatã din Dacia de cãtre romani fiind apreciatã de cronicarii antici ca fabuloasã. Zeci de mii de daci au fost duşi în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia pentru a evita sclavia. Detaliile rãzboiului au fost relatate de Dio Cassius, dar cel mai bun comentariu este celebra Columnã a lui Traian construitã în Roma. Dacia în anul 82 Î.Hr. Burebista era rege al geto-dacilor (82 î.Hr. - 44 î.Hr.), întemeietorul statului dac Decebal Cosoni Sursa: Wikipedia

De ce nu iubesc iluminaţii România? Pãi, din destule motive! Teritoriul pe care se aflã România pare sã fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a rãspândit civilizaţia umanã! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolaescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de douã milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tãrtaria, pe Mureş, au fost descoperite trei tãbliţe conţinând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de şapte mii de ani. Aşezarea de la Românesti - Dâmbovita dateazã din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a nãscut legenda lui Prometeu, au apãrut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hititii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei . De altfel , vechea Romã a existat pe locul actualului oraş Roman , iar cuvântul Roma este de origine tracicã. Traco-dacii reprezintã cea mai veche culturã de pe Terra , anterioarã sumerului şi totodatã cea mai numeroasã şi mai extinsã populatie a antichitãţii. Puteau fi gãsiţi în întreaga Europã (Balcani, Ucraina, Ungaria,Austria, Germania, Polonia, Italia,Franţa, Spania,Turcia Europeanã), Tadjikistan , Asia Mica, Africa. Chiar şi burii din Africa de Sud sunt neam dacic ! Cu multe secole înainte de cucerirea romanã , dacii reuşiserã sã obţinã un an de 365,242197 zile, faţã de anul astronomic modern de 365,242198 zile, sau faţã de cel Iulian al alexandrinului Sosigenes de 365,25 zile . Homer a remarcat unitatea lingvisticã, etnicã şi de civilizaţie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n., de când acest spaţiu a iradiat culturã . Tot el ne spune cã numai ei ştiau sã lupte cãlare şi sã foloseascã arcul ca armã de luptã . Traco- macedonenii au creat şi primul imperiu din Europa , cel al lui Alexandru Macedon , care a creat şi cultura "elenisticã". Dascãlul sãu , Aristotel din Stagiro-Makedonia , era tot un traco-macedonean . Scrisul a apãrut mai întâi în spaţiul tracic, apoi în cel greco-roman . Primii poeţi au fost tot de origine tracã . Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine deosebitã , toate convenţiile fiind încheiate doar verbal. De pildã, lipsa de acasã era semnalatã printr-un bãţ aşezat la poartã. De remarcat cã acelaşi obicei îl aveau şi mayaşii ! Oare cine îi invãţase sã trãiascã într-un asemenea identic spirit de cinste? Dacia a avut cea mai veche agriculturã din Europa. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru mãsurarea timpului (vezi actualele ceasuri)! Minele de aur din Dacia erau cele mai bogate din Europa . Numai tezaurul regal al lui Decebal , jefuit de romani , conţinea 1640 de tone de aur şi 3310 tone de argint. Cu el, Imperiul Roman a scãpat de faliment , permiţând ca locuitorii Romei sã fie scutiţi de impozite timp de un an , sã primeascã fiecare câte 650 de denari şi sã se finanteze , timp de 123 de zile serbãrile de la Roma cu peste 10.000 de gladiatori şi 11.000 de fiare sãlbatice! Primul popor antic European care a realizat o unificare a tuturor triburilor având aceeasi etnie a fost cel dac. Ocupaţia romanã a întrerupt procesul de unificare naţionalã pentru 1812 ani ... Unde ar fi fost acum România, fãrã aceste vicisitudini ale istoriei? De reţinut: pentru cucerirea Daciei , Traian a fost nevoit sã mobilizeze peste 60% din armata imperiului! În secolele VI-V î.e.n. , civilizaţia dacicã era atât de dezvoltatã , încât se putea mãsura cu cea persanã a lui Darius (522-486 ien.). Herodot afirmã cã "tracii sunt cel mai numeros popor dupã inzi". În aceastã zonã, se înregistreazã cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 de ani) , cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnacop de miner , cel mai vechi harpoon , şi cel mai vechi vârf de lance cu douã caneluri(tip baionetã) din lume (toate peste 18.000 de ani vechime) , cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (7000 de ani). Limba românã este cea mai unitarã limbã din Europa ,vorbitã de cel mai mare numãr de oameni şi cuprinde cel mai mare numãr de cuvinte de origine latinã în raport cu celelalte limbi neolatine. În fapt, romanii descindeau din marea şi nobilã gintã a traco-dacilor . Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunãreanã a apãrut cea dintâi scoalã cu local propriu de pe Terra , ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare , începând cu teologia, astronomia si astologia. Pitagora şi elevii sãi şi-au completat studiile universitare la scoala zalmoxianã întrucât dupã mãrturiile lui Platon şi Socrate , în Dacia nord-dunãreanã erau cei mai învãţaţi medici din lume , superiori medicilor greci. Hesion scria cã Zalmoxa "a promovat o învãţãturã despre un trai nou, mai înţelept decât al grecilor". Tot Zalmoxa a introdus în şcoala sa studiul Dreptului , Belaginele , care stau la baza civilizaţiei umane . Pe atunci, evreii erau încã sclavi în Egipt! Platon, Socrate, Orfeu,Achile,Traian vorbeau limba daco-tracã. În Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! În aceastã limbã comunã i-a scris Decebal lui Traian pe o iasca de fag . Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte "începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.", când evreii nu existau nici mãcar ca pastori! De unde vine denumirea de Dacia? De la prima reginã a statului dac strãbun, Dacia-Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasã şi reginã pe la 3.000 î.e.n . La impactul cu romanii, dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filosofico-religioase , erau şi au rãmas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis, care avea sã devinã model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea sa devinã sursa de inspiraţie pentru Fecioara Maria . Geţii cinsteau crucea vãzând ca una din cele mai frumoase constelaţii din emisfera borealã ( 50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Cãii Lactee. Numele constelaţiei Lebada este astfel un omagiu adus Pãsãrii Divine pentru daci. Iatã ce ne arãta Platon în "Charmides" , unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: "Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învãţat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis , despre care se zice cã au şi darul de a te face nemuritor! Cãci,spunea el, toate se trag din suflet , atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi , revãrsându-se din suflet , aşa cum se rãsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie sã îi dãm îngrijire, dacã vrem ca, deopotrivã, capul,cât şi restul trupului sã o ducã bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeste cu anumite descântece, care sunt , la rândul lor , spusele şi gândurile frumoase!" Freud şi psihanaliza lui? Evreii au "descoperit iar America" dupa mii de ani! Şi încã o informaţie care ne lasã fãrã grai : într-o locuintã de pe dealul Grãdistei a fost descoperitã o trusã medicalã cu bisturiu şi pensetã din bronz; la Piatra Roşie , un scalpellum tot din bronz, iar la Poiana sonde medicale şsi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea cã la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarnã, Domnul Ceresc a luminat şi a încalzit pãmantul, încat zãpezile s-au topit şi au înflorit merii . În acelaşi timp, numele Zeitei Mame , Maria-Maris însemna şi "floare de mãr". De atunci , de când au înflorit merii iarna, Anul Nou , care era la 1 martie a fost mutat la 1 ianuarie , datã preluatã mai târziu şi de romani . Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci şi data de 1 martie ca An Nou , dar şi pe Fecioara Maria, devenitã biblicã. S-a mai spus apoi cã Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa, de esenieni.Numai cã esenienii au fost iniţiaţi de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut panã şi de Jose Phus Flavius , fostul rãzvrãtit iudeu împotriva Romei, devenit...mare istoric în "Antichitãţile iudaice": "Ei nu trãiesc prea diferit de lume , dar viaţa lor aminteste în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai ". Dupã cum ne aratã Jose Phus Flavius , în "Rãzboiul iudaic" , esenienii constituiau practic prima confrerie de tip comunist din istorie : dispreţuiau bogãţia , între ei nu vindeau şi nu cumpãrau nimic , jurau sã respecte dreptatea fatã de oameni , trãiau în "frãţii" cãrora îsi predau toate veniturile şi bunurile , gestionate în comun , respingeau prezenţa femeilor (temându-se de desfrânarea şi trãdarea lor). Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care , ulterior , evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor "frãţii" masonice. Realitatea de care evreii , cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca dracul de tãmaie , este cã filosofia pozitivã crestinã s-a nãscut pe teritoriul Daciei , ei nefãcând altceva decât sã o preia în folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretentiile de "popor ales" , dornic de a stãpani Lumea ! Aşa cum Biblia a fost "prelucratã",timp de 1000 de ani, în folos propriu , asa şi dovezile istorice privind primordialitatea universala a Traco-Daciei de Centru al Lumii , au fost distruse cu perseverenţã pe parcursul ultimelor douã milenii! Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea , absolut senzaţional, poate fi modul în care douã popoare înrudite , traco-dacii şi romanii , care dominau lumea anticã , au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt . Oare , întâmplator, vizionarul Indian Sundar Sing a prevestit , prin anii '30, ca România va fi Noul Pãmant al Fãgaduinţei , iar Bucureştiul Noul Ierusalim ? În care se va afla Casa Popoarelor descrisã în Biblie şi realizata întocmai de Ceausescu sub denumirea de Casa Poporului!