DESTEAPTA-TE ROMANE!
Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de
tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti
alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii
tai dusmani. Acum ori niciodata sa aratam in
lume
Ca-n aste maini mai curge un
sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi
pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de
Traian. Inalta-ti a ta frunte si cata-n
jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte,
voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar
ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri
din munti si din campii ! Priviti, marete umbre : Mihai,
Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri
stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul
nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte
striga toti. Pe voi va nimicira a pizmei
rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si
Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de
sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim
pururea frati ! |
O mama
vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi
mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi
pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face
vanzator. De fulgere sa piara, de trasnet
si pucioasa
Oricare s-ar retrage din
gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima
duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si
foc ! N-ajunse despotismul cu-ntreaga
lui orbie,
Al carui jug din seculi ca
vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba
lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti
numai o dam. Romani din patru unghiuri, acum
ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n
simtiri !
Strigati in lumea larga ca
Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene
uneltiri ! Preoti cu crucea-n frunte, caci
oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei
prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu
glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in
vechiul nost'pamant. |